Voi n-ați știut să mă păstrați,
Un trandafir de câmp pierdut,
De timp prea repede aflat,
În cartea veche la presat,
Ca pe-o frumoasă amintire.
Să fiu cumva de un copil descoperit
Și toți să-și amintească
De-acel suras, tot de copil,
De zâmbetul ceresc ce-avea să fugă spre zenit,
Fara ca nimeni să socoate
C-a incalcat vreun jurământ.
Și el timid.
Și el infrigurat.
Materia moare-acum,
Materia se dizolvă-n nori ce-ți vor urma fără să pună întrebari,
Fără să se revolte sau să plângă,
O cale, zice-se, prea lungă,
Ce te va ridica într-un sfârșit
Să stai cu ei,
Să depănați,
Să v-amintiți de-un trandafir la fel de mic la vremea lui
Și să vă bucurați
Că totu-a fost aievea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu