Ascunde-ți sufletul și mintea,
Dulapul cu minuni, ascunde ținta,
O pălărie, un joben și pantofi lustruiți cu grija
Celui ce se vrea scăpat.
Rămai pierdut în rafturile tale,
Acolo n-au cum să te caute, e loc sfânt,
Nu respira pentru-n minut
Și poate vor pleca.
Doar te-ai întors
Ca să le spui din nou, să îi trezești din somnul lor
Ce supară credința,
Dar dă-le timp.
Sunt instruiți.
Știu, și-au propus să-ți strice locuința,
Să-ți fure bunuri din cele de preț,
Să spargă doar picturi gândie de Tonitza.
Te vor rapus.
Știu, mi s-a spus.
Vor dărâma pereții camerei în care scrii,
Te vor lăsa numai cu unul.
Pe restul îi vor despărți,
Iar ei vor divorța
Și vei fi văduv de creația ta
De-ți vei dori să te opui.
Ai spus ceva?
(Mă tem că nu. Mută nebunul.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu