Adevaratul “Ultimul Septembrie” a sosit.
M-a găsit singur, după cum era de așteptat;
Doar dorm, mănânc, chiar uit a mă mai ridica din pat.
Imaginile unui viitor trecut
Îmi răsfoiesc aproape-n fiecare zi cu destulă răbdare
Un chip ce își cerea tribut, iar mai târziu iertare
Că nu s-a mai putut.
Pupile noi țin să m-anunțe iară
Ca s-a sfârșit cu anotimpul vară
Și să îmi spună tot așa, încet, să nu mă doară,
Că nu mai vii,
Că nu mai plec
Că s-a cam dus.
Că trebuie să trec.
Acum toate poartă ochi apropiați de ai tăi,
Coafură care să semene,
Mâini care te pot păcăli..
Și numele și-l vor schimba pe rând;
Îl vor pe-al tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu