Analog

Adevaratul “Ultimul Septembrie” a sosit.

M-a găsit singur, după cum era de așteptat;

Doar dorm, mănânc, chiar uit a mă mai ridica din pat.

Imaginile unui viitor trecut

Îmi răsfoiesc aproape-n fiecare zi cu destulă răbdare

Un chip ce își cerea tribut, iar mai târziu iertare

Că nu s-a mai putut.

Pupile noi țin să m-anunțe iară

Ca s-a sfârșit cu anotimpul vară

Și să îmi spună tot așa, încet, să nu mă doară,

Că nu mai vii,

Că nu mai plec

Că s-a cam dus.

Că trebuie să trec.

Acum toate poartă ochi apropiați de ai tăi,

Coafură care să semene,

Mâini care te pot păcăli..

Și numele și-l vor schimba pe rând;

Îl vor pe-al tău.