La dracu, cineva
Scrie poeme uneia ce poartă numele tău.
Poemele lui sunt mai albe şi mai frumoase.
(Despre sărutul dinăuntrul visului şi venitul pe lume, /
Despre mulţumiri şi alte slăbiciuni ale oamenilor.)
Nici ea nu mai e de găsit.
Pesemne că numele ăsta durează foarte puţin.
Cât o aspirină.
Cât o durere a venelor dintâi.
Cât o respiraţie neterminată.
(două sute - continuare la Cătălina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu