Fără legătură cu cele glăsuite anterior, de ceva timp cercetez morţile oamenilor - un fel de acreditare târzie a paradisului.
Fiecare, pe rând, într-unul din cele patru colţuri ale odăii, căutând, sortând, după culoare, după gust, firimituri de cenuşă.
Morisson, JJ, dar hai să nu ne mai folosim de numele posomorâte ale oamenilor.
Pătura mea nu se potriveşte cu învelişurile tale ciudate, aşa încât vom putea îngheţa fără mari mustrări de conştiinţă.
Dimineaţa, foarte devreme, (atunci când abia dacă se crapă de ziuă), undeva pe lângă U.N.A.T.C.,
Într-o ploaie torenţială, înfăşuraţi cu câteva din veşmitele mele -întrebuințate, după obicei, de-a-ndoaselea-,
Vom jura strâmb şi vom pleca.
În zare, delfini cu romburi pe spinare vor silabisi ceva, fără ca noi să auzim.
La un popas te-opresc, te iau de mâini şi-ţi spun:
"Au zis cu toţii-n limba lor că pentru oamenii ca noi nu-i loc să stăm într-un acelaşi baldachin."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu