Aşa le-a fost ursita
Să stea numai o noapte
De dragoste grăbită,
De suflu neîntors.
Plecând în dimineaţă
Ea îi ocheşte fuga.
"De-aş fi strigăt mai tare,
Poate te-ai fi întors."
Şi au vândut-o iară,
Cum vinzi bucăţi de aur
S-o bată cu picioare
În pântecele-acuma noi.
"Mănuşa dă-mi-o mie", îi spuse
Şi i-a dat-o.
Şi moartea i-a luat locul
Păzind în linişte pe amândoi.
Acum o altă crimă
Poate nu-şi are rostul,
Dar pot oare să-i ştiu
Prea vinovaţi pe toţi?
Că sunt a tuturora,
Ori sunt singurătatea,
Am vrut să-i fiu mireasă
Şi i-am fost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu