Ce caznă - nu mai pot să-ţi scriu:
Ai zeci, chiar sute de străjeri ce mă privesc şi zi şi noapte,
De ţin s-aştern vreun rând mai bun, îmi sparg dintr-o mişcare călimara,
Iar eu nicicum nu mai ajung 'napoi.
Ce vreme - tot aceleaşi ploi
Şi greutăţi ce-apasă pieptul la amiază.
Albinele s-au pus pe adormit,
Iar mână stânga s-a oprit - visează.
Ce urme de noroi am pe pantofi,
Cum voi intra aşa în casa noastră?
Vei ştii c-am fost să caut o groapă să mă-ngropi,
Dar n-am găsit nimic, marea nu mai era demult acolo unde mi-a făgăduit c-o lasă.
Ce neputinţe, câte nedreptăţi,
Ce vor aceşti tirani de pe-o umilă masă?
Pâinea-i puţină, vin n-avem,
Ei nu mai vor să plece, nu ne lasă.
N-avem nici grâu, n-avem nici cărţi,
N-avem nici ochi ce văd pe de-a întregul.
Ce caznă - nu mai pot să-ţi scriu
În lumea asta plină de nereguli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu