Ca într-o carte poştală trimisă de undeva
De dincolo.
Suntem bine.
Romeo şi Julieta au fost nişte proşti.
Vrei să-ţi spun un secret?
Moartea e o treaptă despre care cunoaştem atât de puţin tocmai pentru că noi,
Noi şi alţi câţiva, mai fericiţi, trecem într-un fel de post-viaţă,
Unde scrisorile cu post-scriptum şi semnăturile naive se aspiră ori de câte ori e nevoie.
Oricum n-o să te credă nimeni.
Oricum n-o să mai ştie nimeni.
Hârtiile n-au constituit niciodată o dovadă viabilă.
Un vechi proverb spune că apa trece, iar pietrele rămân.
Acesta este un poem neterminat.
Preşcolarul nu e decât un abur despre care peste veacuri nu vom mai şti nimic.
Mori în pace!
Fericirea s-a mutat pe podurile din oraşul ăsta cu nume de blestem.
Cuvintele se-nmoaie-n apă ca foile nescrise
dintre noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu