în nopțile în care scriam foc-rapid
și soldații mărșăluiau pe strada de lângă noi
când andrei își scuipa plămânii doar așa, pentru că așa alesese el
iar tu ai plecat cu prima mașină care ducea departe de-aici
am știut
că nu e ziua mea
și n-am cântat și n-am pus dorințe
am cules flori într-un coș mare și le-am pus pe toate pe pânză fără să văd nimic
a doua zi, poliția mă căuta în toate camerele cunoscute
spuneau c-aș fi făcut ceva grav despre care nici eu nu știam
pentru câteva ore capul meu fusese un ananas
corpul ăsta fusese un câine
dar în toate visele nu fusesem nici măcar puțin tu
auzeam trenurile bucurându-se prin gări
poate în ciuda mea
sau poate doar își făceau programul de seară
acum, că știu toate canalele toate potecile și toate părerile de rău
am început să alerg tot mai repede
dum-ne-zeu despărțit în silabe întrecut într-o clipă
miere cu bere
prune cu solzi de pește
solstițiu de primăvară
sub noi sunt unii fix la fel care speră și speră
și nu se văd cât de slabi sunt
cum nici eu nu mă văd
e sâmbătă și-mi e greu
calc cu piciorul gol calm orașul
și el are răbdare și-mi arată tot ce nu vreau să văd
toate animalele care nu vor să mai stea în garsonieră și să-mi cânte
și eu pot să privesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu