nu e loc de-nchis un ochi
nu e loc de spus un cântec
m-am închipuit cu sufletul deschis înaintea soarelui
cu arene de copii învățând ce e viața
cu trompta după gând sfidând disperarea
dar vorba proverbului nu tot ce zboară se mănâncă
cu o floare nu se face primăvară - sau impresie
râde ciob de oală spartă iar facem o evadată
a fost o dată ca niciodată un dromader și-o pasăre cu traista-n spate
caută să înțeleagă cel ce
caută să trăiască cel ce
caută comori cel ce
caută omul cel ce
nu
aici se pare că eram un om
aici se pare că eram un vultur
aruncam scrisorile cu avânt
și prindea cine ce prindea și se bucurau băieți de câte-o veste bună
eu alergam pe biciclete îmi ziceau poștașu' credeau că nu știu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu