Nu e ceea ce pare,
Mi-a spus femeia cu două spinări,
Ducându-mă pe cele mai frumoase drumuri din deşert.
Nu e ceea ce pare,
Mi-a spus mama, luându-mi din mână stiloul
Cu peniţă de aur.
Nu e ceea ce pare, mi-au spus cele pe care le-am crezut
Cerul şi norii-mpreunati într-un triunghi
Perfect.
Nu e ceea ce pare, le-am spus rece şi răspicat,
Ca un şarpe alungat
De acasă.
--
Să se ducă dracului literele ce dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu