Pagini

luni, 28 martie 2011

Perechi

Nu e ceea ce pare,
Mi-a spus femeia cu două spinări,  
Ducându-mă pe cele mai frumoase drumuri din deşert.  
  
Nu e ceea ce pare,
Mi-a spus mama, luându-mi din mână stiloul
Cu peniţă de aur.
  
Nu e ceea ce pare, mi-au spus cele pe care le-am crezut
Cerul şi norii-mpreunati într-un triunghi
Perfect.  
  
Nu e ceea ce pare, le-am spus rece şi răspicat,  
Ca un şarpe alungat
De acasă.
--

Să se ducă dracului literele ce dor!   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...