sâmbătă, 5 martie 2011

Minus treizeci şi trei sau cum trăiam acum (fix) o lună de zile

I.

Se-nvârte camera, se-nvârt în ea păcatele
Iau candele mai noi şi le aprind, întinde-te şi zi-mi că n-ai fost tu
Se rup petalele din lipsă de vânt,  
Azi mă vând, inc-o strofă şi-am să spun adevărul.  
  
Marţi la orele paisprezece o femeie deosebit de frumoasă are să-şi găsească
Sfârşitul.  
Se scurg secundele, iar eu mă rog pentru-o urmă de ploaie.  
Inc-o strofă şi-am să spun adevărul.  
  
Nuferii stau ascunşi, eu număr norii
Nu te ferii, am doar o inimă de pluş
Inc-o strofă şi-am să spun adevărul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...