II.
Azi mâinile mele mă trişează
O mână îmi cade greu, altă mână îmi citeşte, cealaltă
Şade pe frunte fixă şi sigură.
E acolo să anihileze orice posibil început
De gripă, orice posibil început de răceală între
Jumătate din sufletul meu şi jumătate
Din sufletul tău.
Azi mâinile mele mă trişează
O mână îmi spune bună dimineaţa, aceeaşi altă mână îmi citeşte neobosită şi calmă
Acolo, acolo şi acolo.
Iar trenul nu-şi mai găseşte drumul spre casă
Iar el nu-şi mai găseşte drumul spre carne
Şi din nou, e bine
Şi din nou e linişte
--
Primul culoar
Pe dreapta
La litera S mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu