Uriașul

I.

    

Eram singuri pe insulă şi noaptea părea mai adâncă în locurile acelea

Şi ziua părea ruptă dintr-altă zi,  

O zi ce nu se va fi repetat niciodată.  

  

Eram mulţi pe insulă, dar ochii noştri nu ne vedeau decât pe noi

Dar urechile noastre nu ne vedeau decât pe noi

Dar mâinile noastre nu ne ştiau decât pe noi.

  

Eram de mult timp pe insulă, iar soarele nu întârzia niciodată.  

Păsările treceau rar, foarte rar, cu câte-o carte-n ciocurile cele bune,  

Cu câte-o femeie în celelalte.  

Eram uzi şi ploaia părea să nu se mai oprească niciodată.  

Casa noastră era una cu pământul.  

Noi eram una cu marea şi celelalte ape.  

  

Am dormit în noaptea aceea.  

Păsările, cărţile şi femeile s-au oprit atunci pe insula noastră.

Ne-am trezit luaţi la răspundere pentru ceva ce nu făcusem -credeam noi-

  

Niciodată.