Punctul

Linia mică e după trei

Linia mare e aproape de cifra şase

"Pe vreme ploioasă sunt plecat de acasă."

Femeia perfectă e femeia din capul tău  

Curbele luate din tablouri, pictori orbi, pictori plângând,  

Pictori scuipând peste lume

  

Nu te supăra, frate!

Din doi în doi.

Femeia perfectă e femeia din capul tău  

Să ne imaginăm că Dumnezeu ia un compas şi începe  

Să deseneze două cercuri concentrice sau-aşa-ceva.

Apoi, încă două cercuri concentrice.  

Apoi un sân, alt sân, abdomenul,  

Apoi părul şi faţa Oanei

Apoi limba mare se va târî până-n ziua a şaptea.  

  

Embrionii aleargă cu mâinile la spate

Eu cad într-un somn greu, foarte greu.

Tu cânţi despre noua ordine a lumii dinăuntrul pântecului

Avioanele zboară ţinându-se unele pe altele

Scutură-mi şi mie puţină primăvară şi-am să ştiu că exişti,  

Doamne!