Linia mică e după trei
Linia mare e aproape de cifra şase
"Pe vreme ploioasă sunt plecat de acasă."
Femeia perfectă e femeia din capul tău
Curbele luate din tablouri, pictori orbi, pictori plângând,
Pictori scuipând peste lume
Nu te supăra, frate!
Din doi în doi.
Femeia perfectă e femeia din capul tău
Să ne imaginăm că Dumnezeu ia un compas şi începe
Să deseneze două cercuri concentrice sau-aşa-ceva.
Apoi, încă două cercuri concentrice.
Apoi un sân, alt sân, abdomenul,
Apoi părul şi faţa Oanei
Apoi limba mare se va târî până-n ziua a şaptea.
Embrionii aleargă cu mâinile la spate
Eu cad într-un somn greu, foarte greu.
Tu cânţi despre noua ordine a lumii dinăuntrul pântecului
Avioanele zboară ţinându-se unele pe altele
Scutură-mi şi mie puţină primăvară şi-am să ştiu că exişti,
Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu