Niciodată prea departe
Niciodată prea târziu
Să facem o fotografie, iar trebuie să plec, iar trebuie să mint,
Iar trebuie să-ndur o zi cu mine.
Iar pierd şi aerul e fumul negru din plămâni.
Niciodată eu,
Pot zbura c-o singură aripă atunci când nimeni nu se uită la mine.
Niciodată noi,
Pot să mă prăbuşesc oricând, dacă trebuie.
Iar plec,
Iar casa asta se mută în fiecare dimineaţă.
Iar neajuns, iar inima asta n-a greşit încă
Cu nimic.
Să nu treci niciodată pe roşu.
Să nu treci niciodată pe galben.
Să nu treci niciodată peste vocea dinuntrul vocii tale.
Liniştiţi-vă,
Poemul ăsta nu ameninţă
Pe nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu