îi e groază când e noapte are senzația că nimic din tot ce poate nu mai poate
nu vrei să fii în pielea lui de mult nu-l mai ajută terapia scrisului
a uitat de visul lui fiecare zi gusturi amărui mii de gutui
nu știu ce spune ce vrea nimeni nu mai vede nimeni nu mai vede-așa
ia comoara și pleacă n-o s-ajungi niciodată la capăt
asta citește de fiecare dată tot orașul e o pată
ce-a urmat nu știe nimeni zile singur așteptându-te pe tine
tu aveai altă treabă viața-n compania unui pianist pe targă
salvarea-i gratis dar nu vine la timp și rămâi tot după gratii
întârzie zâmbind patriot latin n-ai nimic al tău mare chin când o să ne trezim
duminică, 24 mai 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu