un nomad cu gesturi simple cu gândurile-n pământ
m-ați lăsat singur acasă s-ar putea să-ncep să plâng
sau să scriu cu mâna stângă cu o mie de stilouri
după ploaie vine soare sau nu vine sau garouri
sau nuanțe de marouri sau nuanțe sau garouri
ce-am ales când am aflat n-am ales eram plecat
de pe-o mie de planete șef de șef în sfat
stratificat ca atmosfera proastă de după bal
m-am trezit căzut în șanț și încă voiam scandal
ca o cobră care nu știe c-acasă nu-i acasă
ca o cobră care nu știe c-acasă nu-i acasă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu