tac toc tuc peste marginea bărcuței din frunze peste ochii tăi mari
gradul de atenție orașul iluminat
singur și totuși ferestrele se deschid amplu ca
gura unei balene simpatice peste gura mea
nasturi cât pentru sute de mii de monezi
statui statul
paul așteptând șantierul să cadă
așteptând versul să cadă
noaptea să cadă
aici completezi tu cu ceva frumos
tic-tac și totul stă pe loc fără ca tu să știi
trigonometria fericirii într-atât de aproape
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu