2:20 tristețe prin pori prințese fără casă redevi tu uneori
coboară nori lifturi blocate dumnezeu la aparate
e sâmbătă și plouă mi-e milă de mine e trecut de ora 9 ea nu mai vine
totul se-ntâmplă cu rost o poezie contra-cost o masă servită de-un chelner nervos
capul plecat nu vede ploaia de stele se-ntreabă mereu: unde-s stelele mele?
4 trecut mă-ntorc în cuib nimeni orice văd îmi aduce aminte de tine
rânduri fine cad peste mine e tot ce am nu știu ce mă ține viu sau cine-mi dă dreptul să-ți scriu
o lume nouă așa visau toți flori adânci ca tăieturile ce te făceau uneori să plângi
se strigă pas mă-ntreb ce-a mai rămas și-adorm iar cu oboseală-n glas
2:20 tristețe prin pori prințese fără casă redevi tu uneori
coboară nori lifturi blocate dumnezeu la aparate artefacte poezii stricate
joi, 14 mai 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu