ale vieții valuri-valuri
mă cuprind numai pe mine
oftă din cutii de farduri
bărbatul cu gânduri line
dansul ce l-ai scris azi-noapte
l-ai dansat și-acum un an
peste pruni și meri departe
când eram cel ce eram
separat de tine sunt
parcă mai împiedicat
tot ce îmi apare-n față
pare-a nu se fi-ntâmplat
din căsuța asta mică
dintr-un foarte mare pat
lumea pare o cântare
deși noi n-am mai cântat
mor acordeoane sute
gâze și omide pleacă
într-o țară pentru ele
mică și întunecată
doar noi oameni însetați
după o mică lumină
ce nu știm de unde vine
și nici ce vrea să devină
așa că rămân la tine
poate le-om veni de furcă
înarmați și cu răbdare
și cu fericire multă
toate se vor liniști
vor găsi ce caută încă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu