dedicat 3

Mă vezi, te văd şi totuşi noaptea s-ar lăsa
peste-amândoi
peste miresele aşa-şi-aşa
îmi cânţi deasupra unui lac acoperit

de o nuia

dedicat 2

Neptun, Neptun, frumoasă stea
ce vrei să-i ceri,
ce vrea să-ţi dea
împacă-te cu tine şi cu ea

Neptun, Neptun
adu-mi lanterna galbenă din debara.

dedicat

în cimitir zace un cal
şi aşteptându-şi valul/ animal
fără noroc
tot număra
şi numărând i-a zis un om de teapa sa
îţi dăm o barcă pân' la mal şi-om trece toţi

aştepţi, aşteaptă-ţi decolarea/ par
nebun , dar uite, propriul mal, nebunul cu haine de bal
croieşte schiţe iar despre cum vede el
cu ochi numai ai lui
Potopul

legat de saltul zeilor dintâi
salbe de tun
ceasornicar caută soţie de-mprumut
mă mut
sau nu mă mut
şi-adoarme iar

undeva.departe

coae
sunt mega rupt
mă piş pe el de oraş
blocuri în aer
da, coae, genial
mă duc să scriu o poezie
teodor brumă
humă
ilinca doarme cu tine sub pernă
mă duc să mă piş în mare
un fel de revoltă-mpotriva peştilor
mă duc să-mi tai o aripă
mă duc să-mi tai o ceapă
şi să plâng
pentru că nimic nu e ceea ce pare
ai înţeles ceva
n-ai înţeles nimic
o să fie bine n-o să fie bine
de-asta a sunat telefonul

where's the problem

da. nu ştiu.
nu e bine să trăim pe spinările verzi ale oamenilor
capetele coapte
merele pentru plăcinta bunicului
mitraliera aia care ne-aşteaptă pe fiecare
azi tu azi tu
cu tine mai avem de vorbit
nu mai tremura ca o muiere
frigul nu ştie să numere până la zece
negaţiile vor salva dezertorii ce nu
mai vor să poarte acelaşi nume cu mine
răzbunare
poezii răzvrătite
eşti tot ce am sunteţi
tot ce am
sunt tot ce am
am tot ce sunt
cineva să ducă gunoiul.

numele meu nu e edith piaf

îmi creşte părul
nu mă mai tund
nu trebuia să mă bag peste tine
ilinca

prietena mamei e simpatică
şi şarpele fusese probabil la fel
cu eva
cred că mi-ar fi plăcut eva

despre adam nu ştiu ce să zic
te porţi altfel pentru că am lăsat-o pe ea
să facă acelaşi lucru
niciun fel de aluzie

într-o zi mi-a adus o ciocolată
am fost fericit
nici nu ştiam cum o cheamă
nici nu ştia c-am să te cunosc

găsim noi o baie
şi mai încerci o dată
vrei
?

poemul 9

pe spinări se-adună păsări
pasc cuminţi şi într-o doară
mă gândesc cum ar fi dacă 'n loc de cap
de piept de braţe aş avea
numai o pară

aţipesc visez livada
sau livada mă visează
cătălina mă pictează
eu îi scriu peste genunchi
îmi cad paginile iară

le ridică le aşează
numai bine peste poale
eu mai scriu o strofă-două
ea îmi cântă
madrigale

mă trezesc
am capul pară/ pieptul
braţele asemeni
n-o mai am pe cătălina
mă-ntreb, o fi mai bine?

somn nu-mi este
n-am ce-mi face
mă mai plimb sorb din fântână
poate cine ştie cine
va rosti stând într-o rână
cătălina - fată bună
vină de îţi ia nebunul că ne bea toată fântâna
seceţi nu mai vrem de-acu'
nici nebuni cu graiul tare
ia-ţi nebunul şi te du!

cel mai prost dintre pământeni

bine-aţi venit
vând poveşti cusute cu aţă albă
purici fără casă
case fără stăpân
filosofi plini de noroi
muzicieni rămaşi fără simţul auzului

cântă-mi ceva şi cară-te
nu cumva ţi-ai uitat vioara acasă
du-te după vioară
şi ce dac-o să plouă poate te ia
un tunet la el acasă/ să
nutentorcifăradever


divină comedie
cartea cărţilor
cartea curvelor
cartea proştilor
cartea păsărilor încă vii
vulnerabilitatea vine o dată cu primul refuz
abia apoi te naşti de-adevăratelea

sunt cel mai prost dintre pământeni
îţi scuip în pălării
în inimă
îţi scuip în ceafă în amândouă
buzunarele
prinde-mă
dacă poţi

Sufletele pereche stau

pe garduri
nimeni nu le vede
garduri pline cu litere ce vor fi şterse la prima
a doua a treia
ploaie
Nietzsche şi Dumnezeu încă-şi mai dau mesaje cu
theo + cristi = l ove

sufletele pereche stau pe gânduri
numai ele ştiu
la ce se gândesc
în niciun caz la mine
sau la tine
lumea asta e prea mică pentru cei câţiva paşi
învăţaţi

port mănuşa pe o singură mână
inima-mi bate normal în jumătatea ei stângă
scriu îndeajuns de citeţ cu mâna stângă atunci
când vreau dar tu
nu vrei să ştii nimic
despre
asta

mi-ar plăcea să sparg o bancă împreună cu o femeie
de
vârsta ta
un.fel.de.Angelina Jolie
Banii sau Viaţa!
ei ne vor da probabil vieţile
nu vom avea ce face cu ele

cu gândul la bani îţi spun
am avut o zi atipică
aş vrea să mă repare şi pe mine
cineva
dar toţi mecanicii au plecat în state luna
trecută
numai ei ştiu de unde au făcut rost de...monezi.

înapoi.acasă

ascunde-mă în tine
ca într-un far bine luminat
şi toţi te vor admira fără ca nici măcar
unul
să cunoască drumul bun
te vor privi nebănuind că în spatele ferestrelor stau eu
spunându-ţi
o-sa-fie-bine-si-trebuie-sa-ma-crezi

şi trebuie.

alteori cobori să calci nisipul cu tălpile
numai aşa îşi poate continua traiul său lângă mare
şi ziua poate să fie zi
noaptea poate să fie noapte
eu pot fi ce-mi ceri spunându-ţi
o-sa-fie-bine-si-trebuie-sa-ma-crezi

şi trebuie.

dar ascunde-mă azi
mâine şi-n toate celelalte zile ce vor veni stând
cuminţi în coloană
rugându-se pentru amândoi.

C8

niciodată nu suntem ceea ce suntem
într-o goană absurdă
scaunele fac tot mai mult zgomot
rar se mai opresc trenurile
şi ne dau de ales

fiorul revoltei
vânzătorul de pălării
actor - copil neînfricat,
dar câţi ani ai?
atâta vreau să-mi spui!

îl întrerupe cineva silabisind
lume nechibzuită
cu prea multe metropole
fug nebunii să caute ajutor şi nu se mai întorc.

eu nu-nţeleg cum vin atâţi
oameni frumoşi înspre mine
/
le-oi semăna
eu nu mă prind cum naiba nu mai vin.

şi m-ocrotesc şi îmi poartă de grijă
fără măcar să-i rog sau să le fac ceva frumos
/
sau poate ţi se pare ţie că-s frumoşi
sau poate ţi se pare ţie că vin
când ei de fapt sunt într-o continuă plecare.
pâş-pâş

DEBUT

Am DEBUTAT cu cinci poeme în numărul din luna ianuarie al revistei Cafeneaua Literară (pag. 28-29). Mulţumesc Clarei MĂRGINEANU pentru braţul întins şi descrierea minunată şi Tuturor celor care au pus umărul întru ceea ce sunt, inclusiv părinţilor mei.
--
"Poezia sa pare smulsă unei imense suferinţe, căreia îi livrează sensuri, rosturi şi înţelesuri. Înregistrează cu aparentă detaşare întâmplări cotidiene, sublimând în acestea esenţialul, dincolo de spectacolul repetabil şi adesea derizoriu al existenţei. Mi se pare că autorul, foarte tânăr de altfel, râde cu lacrimi uriaşe de tristeţe înţelegătoare. Înaintează în parcursul său poetic, într-o trăsură trasă de cai fermecaţi, care ucid umbrele cu privirea."

"Scriu pentru că este cel mai uşor si, probabil, cel mai frumos lucru pe care pot să-l fac în momentul de faţă" spune sincer, curat, dezarmant de firesc. Probabil, străpunge uneori cu peniţa sa inima lunii şi abia apoi se apucă de scris. Probabil, are un înger pe umărul stâng, în timp ce scrie: "eu iubesc cu ochii, cu pieptul, cu mâinile/Cu aripile plutirii spre cine-ştie-ce"

AWESOME GOD