1. Tatăl nostru
Al tuturor,
Te rugăm, fiecare în câte-o limbă,
Trage peste noi cortina tinereţii să uităm
De invaziile ce s-au prăvălit peste noi.
Miliarde de furnici cu vorba ascuţită şi fapta iute,
Fluturi ce-şi aşteaptă metamorfoza,
Trage peste noi cortină ochiului închis
Şi lasă-ne să trăim
Într-o pace aproape
Deplină.
2. Care eşti în ceruri
Varsă peste noi vopsele reci cum verşi o ploaie de vară,
Varsă-ţi aşteptările şi oful cât încă stăm în aşteptarea
Vehiculului despre care s-a prezis că ne va duce mai aproape
De tine şi de sfinţi, de fiul risipitor, de porţile tale.
Oale de lut îţi aducem în dar şi sperăm ca-ntr-un val
De bunăvoinţă să scăpam de bătaia ruptă
De undeva din
Rai.
3. Sfinţească-se numele Tău
Rudele de sânge se adună pentru funerariile unui strămoş,
Se spune, ilustru.
Îl plâng, îl şterg de lacrimile lor pământeşti,
I-ar citi ceva.
Îl plâng, îl şterg de lacrimile lor pământeşti,
I-ar citi ceva.
Îl plâng,
Îl şterg de lacrimile lor pământeşti...
4. Vie împărăţia Ta
Din subsoluri, de sub pământ, viaţa pare ceva
Asemeni unui secret al cărui fermoar a cedat.
Şi ştiţi, fermoarele care cedează nu-şi mai revin
Niciodată.
Din subsoluri rădăcinile par să ridice
Un castel cu privire la Dumnezeu.
Eu par să dobor o minte cu gândul scăpat
Din neatentie.
5.Facă-se voia Ta
De ce mă tem?
Ei bine, eu mă tem de ochi pe care nu-i cunosc,
De frunţi mai înalte decât un munte,
De buzele reci ce crapă la asfinţit,
De şerpi pentru că ştiu să înoate mai bine decât
Ştiu eu.
Mă tem fiecare aparat de radio în parte,
De cutremure şi alte calamităţi,
De hăul dintre picioarele tale, în care,
Acum ştiu, n-a intrat decât el, la un moment dat.
Apoi s-a dus, iar urmele sunt spălate şi astăzi,
O dată la câteva zile, în funcţie de
Soare.
Ştiu la fel de bine cum ştiu că orice boală de piele,
Moare după voia Domnului.
6. Precum în cer, aşa şi pe pământ
"Ştii
ce
fac
oameni
în
purgatoriu?
Citesc
reviste."
7. Pâinea noastră cea de toate zilele
O rupem cu forţa braţelor noastre şi-o dăruim,
Jumătate lui Petru,
Jumătate lui Iuda.
Pentru atunci când cocoşii-şi vor uita singura replică,
Pentru atunci când cei câţiva arbori îşi vor lăsa crengile moi
Spre a arăta că se căiesc,
Pentru nesăbuinţa aceluiaşi Godot,
Pentru o idee ce s-a pierdut între batistele
Mereu rătăcitului domn cu nume de timp.
8. Dă-ne-o nouă astăzi
Mâinile noastre ne scapă, ca şi celelalte membre de altfel,
Din vedere pentru câteva zeci, poate sute de ani.
Sculptorul unor asemenea palme, îmi scrii,
Trebuie să se fi sinucis la scurtă vreme,
Aşa cum fac toţi de teapa lui.
Ne scapă saci legaţi la gură
Ne scapă cifre din abac,
Ne scapă un cuvânt şi nimeni nu mai ştie
Cum să facă două
Plecăciuni.
9. Şi ne iartă nouă greşalele noastre
Oameni vor să trăiască.
Furnicile vor.
10. Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
Întoarce, cu un suflet în formă de chei,
Clepsidra cu ochii lucioşi.
Firele de nisip au să curgă cuminţi,
Până la ultima suflare de vânt.
Până la ultima strângere din gingii.
Până la urma ultimei picături de sânge uitat
Pe fundul unui pahar cu piciorul înalt.
11. Şi nu ne duce pre noi în inspită
Spânul poartă hainele croitoraşului viteaz ce omoară
Şapte muşte de câmp dintr-o singură lovitură.
Poartă însemnele voinicului cu luna la tâmple.
Poartă harta fântânilor predispuse unui jurământ,
Viclenia invadatorilor sosiţi nimeni nu ştie de unde.
Sfânta VINERI are mereu ac
De cojocul celor
Ca el.
12. Ci ne izbăveşte de cel rău
N-am ştiut niciodată dacă Abel l-a ucis pe Cain sau
Invers
Şi n-am ştiut niciodată
De ce.
13. Că a Ta este împărăţia
5:30 - Regele moare
6:00 - Regele răcneşte cu ultime puteri
6:30 - Regele e aproape să moară
7:00 - Chipul regelui e de culoarea varului nestins
7:30 - Avertismente vin din sud
8:00 - Regele se simte tot mai rău
8:30 - Curtea regală se plimbă ca o adunătură de lei într-o cuşcă străină, căci regele îşi poarta trupul tot mai slab
9:00 - E o dimineaţă frumoasă, regele se simte sănătos
14. Puterea şi Slava
Sceptrul unei femei stă undeva între creştet şi gâtul lung,
Gata să prindă musafiri nepoftiţi,
Pungăşi de ocazie,
Ceaiul de la ora cinci şi biletul
Tânărului răsfăţat, Goe.
15. În numele Tatălui
Morţii au avut, de când mă ştiu,
O sobrietate soră cu disperarea.
Dispreţul morţilor faţă de cele ce trăiesc
Mi-a dat mereu o viziune abstractă
Asupra atâtor lucruri din cele de
După.
În care se poate număra pe sărite,
Se poate privi cu coada ochiului,
În care nimeni nu salvează
Pe nimeni.
16. Al Fiului
Dumnezeu a dat în ziua a şaptea,
Primele semne de oboseală.
Primele semne, drept pentru care arhangheli veniţi
De pe tărâmurile nenumitului, au stat strajă muncii
Lui Dumnezeu.
După doar patru zile de odihnă Dumnezeu s-a trezit
Ca nou.
Lumea lui era acum goală şi plângea de câte patru
Ori pe zi.
17. Al Sfântului Duh
Şi alte ajutoare nici c-a mai primit Dumnezeu.
De atunci încearcă, cu coloana tocită,
Să pună inc-o cărămidă la Babilon.
Inc-o lentilă telescopului aflat în grija vrăjitorului fără vârstă,
Inc-un zâmbet pe faţa neputinţei.
Şi toate se arată ca într-un vis venit din viitor cu
Meşterul Manole şi cu soţia sa, Ana.
18. Amin
Şi toate au rămas aşa
Cum le putem vedea şi-n zilele de astăzi.
