duminică, 11 iulie 2010

Agonia unui apus

cu ultime puteri, te rog,  
ca pe un Dumnezeu cu ochiul coborât spre păcătos,
să scoţi din haina ta un zar,  
să terminăm.
să terminăm.
  
te rog ca sângele să mi-l strecori
în corpurile ce mă urmăresc;
aşa vor fi asemeni celui plin
de sfori.
  
te rog, dar, carnea s-o presari
cu mâinile curate peste ei,
şi să le cânţi din flautul  
gol.
  
te rog să scrii că-ţi pare rău,  
să mă întorc, să mor din nou,
să ştiu că degetele-mi iau doar forma ochilor
cu care văd şi mă supun.
  
doar forma ochilor cu care văd,  
cu care mă supun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...