te-am lăsat, dar surâzând.
cu un ochi închis,
cu tâmplele tăcând,
cu flori în păr...
te-am lăsat, crezând c-o să mă cauţi -
în păduri guvernate de toamnă,
în colţurile împânzite de ochi
închişi.
vrem să fim guvernatori ai oraşului de sub noi.
vrem ploile să le oprim.
vrem jocuri cu jetoane.
vrem să greşim...
văd şi azi trăsura aceea,
on puhoi de umbrele plângând.
o ultimă privire,
o zi cât toate morţile de pe pământ.
că-n somn de veci ne prăbuşim
şi inimile noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu