Un sol al păcii s-a rătăcit, căutându-mă între venele tale.
În soarele amiezii oare te-am găsit?
Despic din nou pe Iona,
Uit c-am despicat
Pe cine nu trebuia.
Deja mă ştiu aşa cum ştiu volumul ăla scris
Cu crâmpeie din ceva opus iubirii,
Din ceva opus neştiinţei,
Din ceva opus credinţei în zei,
Din ceva opus mie, dar ţie pene-ţi scriu sânge de sclav
Şi-mi plânge sufletul ce stinge
Chibritele trecutului cu buzele.
Mă cauţi în paltoanele unor oameni morţi.
E iulie!
Tu scoţi o pâlnie prin care mă strecori
Şi crezi, în nebunia ta de copil,
C-am să-ţi fiu mai bun,
Că am să-ţi scriu cu praful de tutun
Sau am să-ţi dau din mâna mea...
Se scurmă trăirile,
Se uită limbile prin ceas,
Se-nchid ochi.
Mă simt atras de moarte ca o femeie ce visează bolţi.
Mă vezi?
Cu ochii cui?...
E o toamnă nebun de frumoasă la Cluj...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu