Pagini

luni, 12 iulie 2010

Galop

I-am spus, eu nu sărut,  
Ca nu cumva aşa să-mi scape-n alte guri
Cuvintele ce-mi sunt atât de dragi,  
Cuvintele pe care numai eu ştiu să le mânuiesc.
Eu nu sărut ca nu cumva iubirile
Să-mi scape-n alte guri ce se deschid bolnăvicios.
  
Eu scot doar porumbei din ochiul meu
Ce mor, însă, căzând.
Nu-mi cresc perechi de aripi, nu mai vine, Dumnezeu
Se leapădă de mine.   
  
Tropot şi Galop,
Fumuri şi poteci pe care le poţi trece doar în gând.
Mă-ntreaba "Până când?"
Nu îi răspund.
Trec încă praguri agăţate în tavan
Şi mă reped la gâturile lor.
  
O frunză-n vântul unui anotimp atât de nou
O luptă câştigată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...