luni, 12 iulie 2010

Galop

I-am spus, eu nu sărut,  
Ca nu cumva aşa să-mi scape-n alte guri
Cuvintele ce-mi sunt atât de dragi,  
Cuvintele pe care numai eu ştiu să le mânuiesc.
Eu nu sărut ca nu cumva iubirile
Să-mi scape-n alte guri ce se deschid bolnăvicios.
  
Eu scot doar porumbei din ochiul meu
Ce mor, însă, căzând.
Nu-mi cresc perechi de aripi, nu mai vine, Dumnezeu
Se leapădă de mine.   
  
Tropot şi Galop,
Fumuri şi poteci pe care le poţi trece doar în gând.
Mă-ntreaba "Până când?"
Nu îi răspund.
Trec încă praguri agăţate în tavan
Şi mă reped la gâturile lor.
  
O frunză-n vântul unui anotimp atât de nou
O luptă câştigată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...