suntem puntea
fără să știm
trecem prin timp cu timpanele pline de griji
un elefant îmi arată calea
seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când abia se cunoscuseră
și tot cu el la final
îmi indică exact cu brațele
cu semne luminoase
unde vibrează inima asta de supra-om
umblu fără să caut
unde
urma mă vrea plecat
în pântec
mă așez în fața farurilor
mă așez în genunchi
sunt primul împărat al romei
primul cocoș rămas fără gânduri în metropola asta
sunt împăratul lumii când lumea doarme
coloane de aer
coloane de adevăr
vinul în palme
îmi arată calea exact, iar eu nu pot să-l urmez
are la gât ceasuri care bat fin, sensibil
poartă cu el o mierlă
o aducere aminte
scoate pe gură un singur cuvânt
lotus
zice, lotus
aici, deja, fiecare pricepem ce vrem
ne înfășurăm cu pădurea asta
cu crenguțe de prun
ne transformăm în pasăre și zburăm
umblu fără să caut
unde
urma mă vrea plecat
în pântec
acum noi arătăm calea vulpilor venite din alte țări
le descurcăm mersul și versul și le punem la masă
ele vorbesc în limba lor
noi le înțelegem în limba noastră
iubirea e privirea ta caldă care mă ține
soarele ăsta e tatăl nostru
are mâinile încă tinere
umblu fără să caut
unde
urma mă vrea plecat
în pântec
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu