acel cer auriu
unde oamenii se pierd
și gările se-ntrec cu timpul
unde lipim trompete
și ne rugăm la zeul monezilor să ne ierte
vrem doi hipopotami să ne creadă pe cuvânt
și pelerine și muzicuțe pentru vânt
totul e în sfârșit de ajuns
secretele de nepătruns stau întinse pe sfoară
toate țările sunt acum o singură țară
boierii respiră cel mai bun oxigen
balenele cară polen
acel cer auriu
unde oamenii se pierd
și gările se-ntrec cu timpul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu