carnaval

am venit să mă fac varză
privește-mi întregul izmenele și jegul
mă piș pe reguli doar atât îmi mai rămâne bani și de iluzii și de pâine
limita e zmoala și balta din care ne-am născut cu totii ce serbare
cine zboară-acum deasupra pulă pizdă kamastra
cad isterii pe podea 
cine te-a chemat și ce faci cu seringa mea
stacojiu se-aud regrete cine să le-mbete 
cinez și cu mine și cu fete
trec peste ca uitarea strâng din maxilare
eu-am venit să te vad pe tine nu-mi pasă de mare
spovedanie spovedanie curge sângele din gură zbor pe sanie

linii

visez la bani dar tot ce văd e iar nimic în pumnii mei nu țin nici fluturi nici omizi
vrei să te-ntinzi limba nu te ajută din nou mesteci zeci de cărămizi
se-aude iar țipând dup-ajutor tu scriitor ea privind ochi în ochi coșmarul viselor
click și se face dimineață amintirile sunt tot cu tine tu în trecut din absolut în absolut 
iluzia asta nu e libertate dacă ești rebel sau ești închis în tine-i tot aceeași moarte
te vezi când leu când clovn și iar scrii pe hip-hop și iar îți pare rău
balena înghite în felii mici tristeți și frici 
tu când vei avea curajul să mergi până la capăt
nu te-așteaptă nimeni gara-i goală nu conta pe mine
echilibru mă reconstruiesc vorbe se-aud tot mai încet frica ta iese des din cerc
plec pe-un armăsar fără să impun direcția am ajuns tu unde ești acum

începi să pricepi poemul văzând că nu există capăt
ca orice final e doar un truc mărunt gata să-ți spună că viața e doar alb și negru
când de fapt pâlpâie în același ritm cu tine
în palete diverse înainte să gândești înainte să-ncepi să-ți dorești
te așezi pe liniile de tren și-ncepi să suflii auzi toba mare
copii carora li s-a luat tot dar încep să calce cu picioarele lor

a fost ora douăsprezece parkinson
seducția sedativelor 
iluzia că ceea ce nu ai e mult mai potrivit pentru tine soldat

vizita

sunt mai în vârstă decât acum
în fiecare zi vin la ușa mea mai mulți vizitatori
bețivi, criminali, injectați, bătrâni înca în putere
așa își spun
dau petreceri zgomotoase ore în șir
mânjesc pereții cu excremente și sânge
cu miere și solzi de pește
cu cuvinte din cărți uitate 
cu promisiuni
alteori oameni calzi zâmbitori calmi
se opresc pentru câteva ore și vorbim liniștit
bem ceaiuri sau culegem fructele coapte
toți pleacă după o vreme
eu rămân la fel și în timpul și după vizitele lor
îi primesc și îmi iau ramas bun fără efort
zilele se rotesc 
iar eu continui să râd sau să tac sau să scriu
ei continuă vizitele lor
zi după zi frazele mi se transformă în cuvinte
cuvintele în tăceri
tăcerile în zâmbete
fusesem tâlhar
spărgeam capetele bărbaților fără să mă gândesc
apoi făceam scenete vesele și toți se bucurau pentru o jumătate de oră
acum îmi văd de ale mele
primesc privesc
totul curge clar și ușor

ne vedem acolo

toarnă ceapa sau otrava care-ți umple capu-n patru
colțuri cum ne place nouă să vedem cu ochii noștri
mai departe de vapoare și de zone d-alea care
zic că n-avem voie să sau că n-am văzut noi cine
fura startul și mireasa și curent din ms dos
ăsta nu e carnavalul la care iertăm păcate
văd doar răni și scânduri sartre ai uitat să-ntorci ghidonul
schimb de gânduri periferic cine să te ințeleagă
numără în gând nimicul taci apoi respiră iar
aici nu e loc de joacă nici magie nici sicrie
aici am de zis mai multe da' le țin apocalipsa
iar uităm cine suntem
ca sutienele pe sârmă balerine cimpanzeu
cine zici că sunt sirena sine scufundat final
tu platește tot și pleacă 
ne vedem acolo unde cubul rubic mitraliera
ne vedem acolo unde nu te mai ascunde că
te văd zeii și se-ncruntă 
cine mai e pe la mese să se uite înăuntru
am lăsat și bisturiul foarfece și restul iar
n-am monezi așa că hai
ne vedem apolo

we're all gonna die baby

pregătește-ți degetele tale lungi și scrie
o poezie ca și cum ar fi prima și ultima
marele nimic te așteaptă și pe tine 
și nu are rufe la uscat îngeri bând din aceeași sticlă
biscuiți întregi și iluzii peste care treci imediat
pune mâna pe ce ți se pare că-ți seamănă
trecutul nu înseamnă nimic acum știi
răbdarea și gropile din care m-ai adunat
noaptea când mă înfuriam că ești în altă casă
bucură-te de nenorociri și noroiuri
we're all gonna die baby
cereale cu cenușă
fiorul sfârșitului de săptămână
morții își vin în fire iar eu mă opresc din a mă preface
că sunt un om bun un vânător priceput un homeless ce caută lumina

pterodactil

mă prefac că sunt artist 
care oricum eram deja
în barca lu' bunică-miu
cine să-și mai aducă aminte gloanțele, fă
tremur cu mâna pe trăgaci căutând batista 
plec rostindu-mi numerele preferate
mâncându-mi dinții cum ne place nouă
întors în pântec ca o minge de tenis
cărți tixite de sodiu
iar ai întârziat la spovedanie, bogdane
termitele pricep ce nu văd macaralele de la ele de sus
bătut în cuie trec peste
geamăn cu mine însumi am mâinile-n castronul cu lapte
și stiloul la-ncărcat florile și umbrelele
ca nu cumva să se-ntoarcă ea și să ceară restu'
piramida precum piscurile
nimicul împărțit la doi e tot nimic
triunghiul echilateral terapia 
ziceam că n-are importanță
ei îngână toți iar dându-mi peste
și nu mă mai satur și nu te mai găsești
scoate tutun și vorbelele-alea bune azi mergem la circ 
nu moare nimeni nu aplaudă nici mă-ta
trigonometria scuipă
poetul nu mai știe nimic
mă așez peste oasele de ieri
și claxonez ca și cum aș fi înapoi în metropolă
degeaba ești clown dacă nu râde nimeni 
am venit am văzut apusul 
textul cu susul în jos
drogații crezând c-au găsit nemurirea
îmi uit portofelul și șapca-ntoarsă
sunt tot aici 
stric castele de nisip și sindrofii și reuniuni revoluționare
cum am învățat la tropice
dresez păsări și femei și strig pe mai multe voci
tardiv ca o boală de piele
scârbos ca viitorul care ne păcălește
testul suprem e atunci când tu nu mai ajungi
sau nu mai ajungi 
sau pare c-ai câștigat 
serul strică
povestitorul așteaptă numărând
la limita de jos 
capacele șuieră la fel ca trenurile din capul ei
așa se termină
așezat în coloane
ca un leming

pelicula

când nimic nu are sens nu pricepi nici îngerii lui andrei 
nici fondantele lui matei
poate doar săriturile angelei
și bărcile nesfârșite din care ies șerpi înțelepți care vorbesc cu mine
așa reînvie poezia
trebuie să existe ceva și pentru cei care au ratat
tu ce-ți amintești din toate astea, ilinca
eu îmi amintesc doar poeziile și umbrelele și apa și tot ce ne aduce bucurie
tu știi cum sunt eu și râzi cu blândețe
moartea e doar una dintre iluzii
aș fi vrut să fiu furios și de data asta
însă totul curge cuminte 
și iar vreau să mă-nfurii 
dar niciun abur nu iese dinăuntrul meu