aparțin

aparțin
strig din vârful celor mai mari clădiri de la ferestre
din vârful picioarelor în piețe și gări
pentru toți puștii care încă caută
pentru furie și pentru plânsul de unul singur
aparțin și nu e nevoie ca cineva să mă creadă
să-mi dea de mâncare sau
să-mi cântărească bagajul din priviri
mă iau singur în brațe dacă e nevoie
și înnot patru nopți legate cu păsări și cu valurile calde
ele știu aparțin și mă conduc blând la mal
mâncare e peste tot iar de bani, cel puțin aici, nu mai avem nevoie
în curând cuvintele vor fi o amintire
iar poemele vor fi mici haiku-uri
care aduc zâmbete dimineța
cunosc toate locurile și ele mă cunosc
mestec mărșăluies
plantez săptămânal
iar dintr-un hamac mare las vântul să facă restul
aparțin, spune
deși nu mai e nevoie să-l auzim
și adoarme la capul meu, până când soarele vine iar
în porții mari, pentru toți cei care suntem aici

două voci

ne-au numit generația x
generația z
generația pierdută
și generație de sacrificiu
o generație care-o să măture toate căcaturile sau
habar n-au despre ce vorbesc
și fiecare-și pune speranța-n noi de parcă
asta ajută pe cineva
dar nouă nu ne place speranța
pe drum încoace am împușcat-o încă o dată
și ea s-a scurs iar în pământ gata s-apară oricând va fi nevoie
scriu și scriu pentru că nimeni nu ascultă și prea puțini văd
și poezia se diluează sau se-ascunde sau se amenință
poate un gest pe care tu să-l iei în râs așa cum ai făcut cu toate lucrurile de până acum
aici nu se caută vinovați
reflectoarele sus
cineva trebuie să spună
mar-tir
ma-re bou
mărunt poate te întrebi de ce nu am încredere în mine
e greu cu tine ți-am mai spus
poți să ne dai oricâte nume vrei și oricâte medalii poți să pretinzi că înțelegi
dacă nu te recunoști poate că nici tu nu contezi
ceasul e aici și eu sunt
acum mă vezi?

copiii

îmi doream foarte mult să fac regie de teatru
un preot a aflat asta și mi-a spus
avem o grupă de copii, facem cu ei tot felul de activități, poate vrei să-i cunoști
la prima întâlnire, într-o biserică, erau, cred, 40
m-am speriat, cum o să pot să lucrez cu atât de mulți copii
jumătate și-au dorit să vină regulat la întâlnirile noastre
am început să lucrăm la micul prinț
3-4 erau micul prinț, 3-4 vulpea, așa încât concurența să nu aibă sens
am început să facem improvizație, să citim
în cele din urmă nu am mai avut sală unde să repetăm
iar eu, de frică, am renunțat
aveau între 4 și 12 ani, poate, și îmi spuneau
găsim noi sală, nu pleca, știu pe cineva care are o mașină, găsim o soluție
am înțeles sau am acceptat târziu că mulți dintre ei aveau situații foarte dificile acasă
și că ăsta era momentul lor de libertate, de conectare, de joacău
fără prea multe condiții și reguli inutile
și deși aș vrea să știu cum ar fi decurs lucrurile
îmi spun că, poate, cele câteva săptămâni petrecute împreună
au adus puțin curaj și încredere, dincolo de ancore și dureri
sau cel puțin așa îmi place să cred

alt poem

aș vrea să scriu un poem despre liniște și iubire
să vorbesc detașat și să te fac să plângi
sau măcar să fac să ți se facă frig
dar deocamdată sunt altundeva
scriu despre furie și dau vina pe oricine altcineva în afară de mine
văd în ochii unora dintre voi cum spuneți: cristi, las-o mai ușor, asta nu ajută pe nimeni
sau: e bine băiatul ăsta? pentru că nu pare
pe la 16 aveam nevoie să mă țină cineva în brațe și-am găsit poezia
ai grijă cum îți alegi poveștile și din cine îți faci icoane și maeștri decapitați

se făcea că ne-am întâlnit toți, exact cei de azi
într-un deșert minuscul, să îngropăm toate poveștile care țin iluzia în viață
care ne fac să părem altceva decât știi că suntem
după câteva ore totul părea nou și curat
câțiva au avut nevoie de o nouă poveste și s-au apucat de scris
alții admiră și-acum lotuși și nori pe care îi poți ține într-o singură mână
sunt atât de puternic încât aș putea să strivesc orice dar nu o fac
sunt atât de singur încât aș putea să dispar dar
sunt încă aici respir deschid inimi duc dorul la următoarea stație

până când se întrupează șamanul sunt aici
să ne recunoaștem durerile și să stăm de vorbă neînecați
în alcool spirt ură și vise triste
aici pentru că un prieten căruia îi lipsesc câteva piese e totuși un prieten
pentru că lumea nu începe și nu se termină cu noi
iar din spațiu totul pare important

nu știu să-nchei altfel decât să spun că nimeni n-are chei
spre orice cauți și că există oameni care te iubesc
și când plouă și când ești departe de casă
și când vrei să renunți

fii bărbat, ți-au zis

fii bărbat, ți-au zis
nu-ți arăta emoțiile, nu plânge, spune adevărul doar dacă e în interesul tău
nu te lăsa luat de fraier, așa te prostesc pe tine toți
ia note mari, doar note mari, apoi îți găsim noi ceva, vei câștiga bani mulți, mai mulți decât ai nevoie
cineva îți va face cumpărăturile și asta-i tot
poartă-te frumos cu femeile
femeile te mint, femeile rănesc
singura femeie în care poți să ai încredere e maică-ta
bagă-ți buzunarele înăuntru, încheie-te la cămașă, iar faci parada modei, cine te crezi
eu nu merg așa cu tine pe stradă
ai doar prostii în cap, mai bine te lăsam acolo și nu-mi pierdeam timpul cu tine
fă-ne mândrii, hai, doar ești bărbat
ești bărbat sau tufă de veneția? lasă că vezi tu acasă
nu te mai luăm cu noi, acaparezi toată discuția
ce să cauți la facultatea aia? o să mori de foame
hai, nu mai faci și tu niște bani? bani, bani
nu mai bine-ți ți tu gura? noi știm mai bine
o să te lase și ea, ca toate cele de dinainte
unde să pleci? tu n-ai cum să te descurci singur
tu nu-nțelegi că ai o situație mai specială?
hai, nu mai plânge ca o muiere
femeile-s proaste
să n-ai încredere-n nimeni
toți vor să profite de tine

fii bărbat, ți-au zis
fă bani, chiar dacă nu-ți place, nu trebuie să-ți placă, crezi că nouă ne place
și nu te lua în gură cu nimeni
ce-o să zică lumea?
ai mai scris poezii?
ai nevoie de-o pilă. ce prost ești, tu nu știi că așa merg lucrurile?
cui îi pasă dacă ai texte bune? nici măcar nu știi despre ce vorbești
nimeni din familia noastră n-are talent
fii docil, fă numai ce-ți spunem noi
uită de tine
însoară-te și nimic altceva nu contează
dă bună ziua, spune mulțumesc, zâmbește chiar dacă nu-ți vine

fii bărbat, ți-au zis, și-acum nu te mai recunoști
câți bărbați întregi vezi în jurul tău și cine poate să-ți spună ce e iubirea?
fii demn și ai răbdare, orice acțiune are consecințe
nu căuta să fii perfect, nu ești important, dar nu ești nici o bucată de praf
nu e de datoria nimănui să te înțeleagă sau să te ierte
ai răbdare, fii bun cu tine, încă nu e totul pierdut
spune clar ce vrei și ce poți
niciodată n-o să fii la maximul posibilităților tale
nu te pierde în povești și vorbe frumoase, în cuvinte amare
dacă cazi, nu te lua la rost zile în șir
caută să fii sincer și să vorbești din inimă
uită
nici ei nu știu
fii bărbat, ți-au zis

duminica

ne-a invitat pe toți la masă în duminica aia
era un vânt ușor și vorbărie multă, ca la români
un zâmbet cât 4 camere și muzică pe care n-ai cum s-o uiți
ne-am adunat astăzi aici
suntem azi aici
vedeți, toți merii ăștia cu flori frumoase
apoi a tăcut
și-am tăcut și noi un pic
neanunțat, au venit încă cinci-zece oameni din vecini
și ei, cu tăcerile lor
ce restaurăm noi aici
întreabă un nene gras cu mustață, pe care nici nu-l văzusem până atunci
nu se auzea nicio împușcătură
puteai să simți doar mirosul de ars
cumva plăcut pentru nările noastre de vânători
patru pui de căprioară se uitau la noi atunci
iar noi ne uitam înăuntru
înăuntru era și afară
iar afară puteai să distingi strigătul de șoapte
ceștile de restul obiectelor
cine e aici pentru prima dată?
un ropot de aplauze a umplut camera
deși doar un om aplauda c-o singură mână
apoi am zâmbit toți, neobosit până-ntr-una din diminețile următoare
au trecut câțiva ani
suntem tot acolo
prieteni, martori ale celor văzute și nevăzute
clipim rar și totul înflorește în jurul nostru

treaz

am nevoie de o poezie tare

mai tare ca votca dinţii de rinocer

spiritul reîntors

mai tare decât o coadă de topor

şi iertarea păcatelor

îngheţul sau o coborâre înăuntru

ceva să mă trezească după luni de hibernare

cândva poezia mă ţinea în viaţă

iar acum râd de ea câine ud şi speriat

pierdut pe străzi prin canale

manânc scump dorm mult vorbesc prost

cine să mai ajungă la mine

exact atunci ştii că suferinţa ta se înalţă ca o macara

mesteci căpşuni cioclată ceasuri vechi

poeţi care ţi se par mai slabi

doar tu ştii de câte ori ţi se pare că ai pierdut ai iubit

sfârşitul lumii vine şi fără tine

legănat dezvăţat cu ochi limpezi 

împăratule

pterodactil

mă prefac că sunt artist 
care oricum eram deja
în barca lu' bunică-miu
cine să-și mai aducă aminte gloanțele, fă
tremur cu mâna pe trăgaci căutând batista 
plec rostindu-mi numerele preferate
mâncându-mi dinții cum ne place nouă
întors în pântec ca o minge de tenis
cărți tixite de sodiu
iar ai întârziat la spovedanie, bogdane
termitele pricep ce nu văd macaralele de la ele de sus
bătut în cuie trec peste
geamăn cu mine însumi am mâinile-n castronul cu lapte
și stiloul la-ncărcat florile și umbrelele
ca nu cumva să se-ntoarcă ea și să ceară restu'
piramida precum piscurile
nimicul împărțit la doi e tot nimic
triunghiul echilateral terapia 
ziceam că n-are importanță
ei îngână toți iar dându-mi peste
și nu mă mai satur și nu te mai găsești
scoate tutun și vorbelele-alea bune azi mergem la circ 
nu moare nimeni nu aplaudă nici mă-ta
trigonometria scuipă
poetul nu mai știe nimic
mă așez peste oasele de ieri
și claxonez ca și cum aș fi înapoi în metropolă
degeaba ești clown dacă nu râde nimeni 
am venit am văzut apusul 
textul cu susul în jos
drogații crezând c-au găsit nemurirea
îmi uit portofelul și șapca-ntoarsă
sunt tot aici 
stric castele de nisip și sindrofii și reuniuni revoluționare
cum am învățat la tropice
dresez păsări și femei și strig pe mai multe voci
tardiv ca o boală de piele
scârbos ca viitorul care ne păcălește
testul suprem e atunci când tu nu mai ajungi
sau nu mai ajungi 
sau pare c-ai câștigat 
serul strică
povestitorul așteaptă numărând
la limita de jos 
capacele șuieră la fel ca trenurile din capul ei
așa se termină
așezat în coloane
ca un leming

texas

andaluzia așteaptă
mâini peste
circul singuratății în natură
trenul cu o singură aripă

venus
cască
și

zero
vreau doar să te cunosc
poate-i e frică
sau poate chiar vrea să te cunoască
sau poate vrea doar să te cunoască

grow up
wake up
poezie cu usturoi
maioneză motivațională
trezit devreme
strângem cărbuni scrumiere
you're the queen of fucking anything

sunt orb
arbore care naște
zar care cade cu fața-n sus

any birthday ideas for a stranger
are gust bun poemul ăsta
prima zi în care nu-ți legi șireturile și ți se pare
că te-ai facut mare

sincron
nota la masa 4
taxi
autogară
inima se oprește
auzi o voce asemanatoare cu vocea ta
februrie iluzii locale
empty your head before going to heaven
E mc2
într-o linie ce nu se mai termină

venim luni
stop
la 16
stop
milena se simte mai bine
stop
am primit flori
stop
cerul nu cere
stop

sfârșit