duminica

ne-a invitat pe toți la masă în duminica aia
era un vânt ușor și vorbărie multă, ca la români
un zâmbet cât 4 camere și muzică pe care n-ai cum s-o uiți
ne-am adunat astăzi aici
suntem azi aici
vedeți, toți merii ăștia cu flori frumoase
apoi a tăcut
și-am tăcut și noi un pic
neanunțat, au venit încă cinci-zece oameni din vecini
și ei, cu tăcerile lor
ce restaurăm noi aici
întreabă un nene gras cu mustață, pe care nici nu-l văzusem până atunci
nu se auzea nicio împușcătură
puteai să simți doar mirosul de ars
cumva plăcut pentru nările noastre de vânători
patru pui de căprioară se uitau la noi atunci
iar noi ne uitam înăuntru
înăuntru era și afară
iar afară puteai să distingi strigătul de șoapte
ceștile de restul obiectelor
cine e aici pentru prima dată?
un ropot de aplauze a umplut camera
deși doar un om aplauda c-o singură mână
apoi am zâmbit toți, neobosit până-ntr-una din diminețile următoare
au trecut câțiva ani
suntem tot acolo
prieteni, martori ale celor văzute și nevăzute
clipim rar și totul înflorește în jurul nostru