aparțin

aparțin
strig din vârful celor mai mari clădiri de la ferestre
din vârful picioarelor în piețe și gări
pentru toți puștii care încă caută
pentru furie și pentru plânsul de unul singur
aparțin și nu e nevoie ca cineva să mă creadă
să-mi dea de mâncare sau
să-mi cântărească bagajul din priviri
mă iau singur în brațe dacă e nevoie
și înnot patru nopți legate cu păsări și cu valurile calde
ele știu aparțin și mă conduc blând la mal
mâncare e peste tot iar de bani, cel puțin aici, nu mai avem nevoie
în curând cuvintele vor fi o amintire
iar poemele vor fi mici haiku-uri
care aduc zâmbete dimineța
cunosc toate locurile și ele mă cunosc
mestec mărșăluies
plantez săptămânal
iar dintr-un hamac mare las vântul să facă restul
aparțin, spune
deși nu mai e nevoie să-l auzim
și adoarme la capul meu, până când soarele vine iar
în porții mari, pentru toți cei care suntem aici