dicteu automat
naum trăind pe străzi, în subsoluri
soarele răsare de cel puțin două ori pe zi
vând tot de prin casă și plec la mare
busolele nu spun niciodată adevărul
învăț să înot
mănânc ancore
rămân peste noapte
vorbesc cu cineva care-mi seamănă
scriu des
uit totul până dimineață
șterg urmele
scriu cel mai bun poem și-l pierd imediat
în tranșee, cinci oameni noi
tutun carne de porc călugări buddhiști
carbit
artificii care se văd din spațiu
vineri, 6 martie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu