îngerul

a fost o dată ca niciodată o prințesă
și apoi a început să plouă
și toată lumea s-a udat
apoi caii au venit în zbor

a fost o dată ca niciodată o prințesă ce avea un cal
și apoi a început să plouă

a fost o dată ca niciodată o prințesă
apoi a început să plouă

unii oameni sunt atât de frumoși
încât asta le face numai rău

când cineva pe care îl iubești vrea să moară,
ce îți rămâne de făcut?

faci un film și spui: viața. trebuie să te legi de ea
cineva are nevoie de tine

once upon a time there was a princess
and then it started raining
and everyone got wet
then horses came flying in the air

once upon a time there was a princess who had a horse
and then it started raining

once upon a time there was a princess
then it started raining

some people are so beautiful
it makes them sick

when somebody you love wants to die
what do you do?

i make a movie and say: life. you must hang on to it
there's someone who needs you

poezie de casă

bun așa crăciunul e altfel sașa ș-așa vezi c-a ieșit albumu' fratele nor
mircea era bun da' nu mai spun că poate se-ntoarce și-atunci spune-mi tu ce ne facem
intru-n tine ca-ntr-o vulvă viața mă curmă tu crezi că-i o glumă eu cred că tu nu mă cunoști destul
și soarele munții și stelele mă iubeau doar pe mine, dar eu am picat testul
poeții și jazzmanii se mai ceartă și von trier dă foc mașinilor noaptea cam asta-i treaba știi 
ca o oră dă franceză c-o girafă cu gene lungi ce frumoasă ești să-mi moară pana
nu e-n regulă cu zbroul din runda asta carmen capsatorul era lângă sticla de vin 
bărbații nu se mai simt singuri sincer e o altă felie din bucata asta de ton fără oase fără speranțe nu mai spera
copita neființei mele scuipă arme sărută-mi mâinile mamă marcu marte martin macrou 
am cap de lut și nimănui nu-i pasă că fur din magazine inimi de femeie și nu plătesc la casă

testament

patefon moarte pardon deci ce se-ntâmplă cu viaţa
am plecat într-o noapte dar m-am întors dimineaţa
tu nu mai erai am rămas doar eu şi speranţa
o farfurie cu lapte cântărindu-mi singur prestanţa

nu-i vina mea că ştiu să scriu cu mâna stângă ce-i asta
o poezie pe care n-o veţi citi cu ochi buni şi basta
dacă n-am să mai scriu să ştiţi că s-a dus toată pasta
sau m-am înţepat în inimă cu un stilou străin calmaţi-vă n-o să scriu despre asta

număr până la trei mă-ntorc cu spatele-mi măsor banda
îmi zic de mâine va fi bine numai că şi ieri am zis asta
cine ştie de ce ţi-ai luat rucsacu' şi geaca
şi-ai plecat urgent pe planeta de lângă cu barca

hai gata nu plâng s-au aruncat toţi peste diguri
îmi pun dragostea-n cui mă-ncui în casa stau singur
nu vreau compasiune nici bucurie din plicuri
vreau să ştiţi c-atât timp cât am fost aici n-aţi fost singuri

h

oi din scandinavia
sărind într-un picior
întrebandu-se ce e viața
ce poezie frumoasă