remediu kp

încă te întrebi cum e să fii lăsat pe întuneric
te trezești fără bani și târfe undeva în interbelic
eroul națiunii toți te-au lăsat singur
ești un miriapod cu prea puține brațe și părul pe bigudiuri
azi vreau să știi că tot ce ai nu e de fapt al tău 
când ți se pare c-o să mori te rogi până și tu la dumnezeu
tristeți ipocrizie fără margini te visezi artist vrei să umpli iar mii de pagini 
prea devreme-acum nu? prea târziu niciodată 
asta nu e doar povestea mea e și povestea voastră

testament

patefon moarte pardon deci ce se-ntâmplă cu viaţa
am plecat într-o noapte dar m-am întors dimineaţa
tu nu mai erai am rămas doar eu şi speranţa
o farfurie cu lapte cântărindu-mi singur prestanţa

nu-i vina mea că ştiu să scriu cu mâna stângă ce-i asta
o poezie pe care n-o veţi citi cu ochi buni şi basta
dacă n-am să mai scriu să ştiţi că s-a dus toată pasta
sau m-am înţepat în inimă cu un stilou străin calmaţi-vă n-o să scriu despre asta

număr până la trei mă-ntorc cu spatele-mi măsor banda
îmi zic de mâine va fi bine numai că şi ieri am zis asta
cine ştie de ce ţi-ai luat rucsacu' şi geaca
şi-ai plecat urgent pe planeta de lângă cu barca

hai gata nu plâng s-au aruncat toţi peste diguri
îmi pun dragostea-n cui mă-ncui în casa stau singur
nu vreau compasiune nici bucurie din plicuri
vreau să ştiţi c-atât timp cât am fost aici n-aţi fost singuri