aproape 10 ani de când suntem singuri
în aer pe pământ în paturi suflete
totul e rapid direcția-n care ne îndreptăm cu toții
mulțumesc în treacăt -s-aud doar eu- celor care s-au oprit o clipă
bând din fântâna de la baza picioarelor mele
216 săptămâni de când, într-un fel sau altul, am devenit bărbat
plătesc zi de zi spălând wc-uri coridoare răspunzând superiorilor
permisia există dar asta nu ajunge asta o să ne supere într-o zi ca ziua de azi
când o să plecăm cu orice preț iar căldura o să ne lovească drept în cap
căzând n-o să ne mai aducem aminte
doi zero unu patru
guliver se întreabă ce mai urmează
guliver se uită în sine
guliver caută o femeie de mărimea lui
ochi ca ai lui mâini ca ale lui inimă ca a lui
guliver e un om singur și totuși povestea e frumoasă
munch e în fiecare dintre noi
munch e în noi
munch e în fiecare dintre noi
amin
Se afișează postările cu eticheta singuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta singuri. Afișați toate postările
marți, 3 iunie 2014
joi, 13 decembrie 2012
testament
patefon moarte pardon deci ce se-ntâmplă cu viaţa
am plecat într-o noapte dar m-am întors dimineaţa
tu nu mai erai am rămas doar eu şi speranţa
o farfurie cu lapte cântărindu-mi singur prestanţa
nu-i vina mea că ştiu să scriu cu mâna stângă ce-i asta
o poezie pe care n-o veţi citi cu ochi buni şi basta
dacă n-am să mai scriu să ştiţi că s-a dus toată pasta
sau m-am înţepat în inimă cu un stilou străin calmaţi-vă n-o să scriu despre asta
număr până la trei mă-ntorc cu spatele-mi măsor banda
îmi zic de mâine va fi bine numai că şi ieri am zis asta
cine ştie de ce ţi-ai luat rucsacu' şi geaca
şi-ai plecat urgent pe planeta de lângă cu barca
hai gata nu plâng s-au aruncat toţi peste diguri
îmi pun dragostea-n cui mă-ncui în casa stau singur
nu vreau compasiune nici bucurie din plicuri
vreau să ştiţi c-atât timp cât am fost aici n-aţi fost singuri
am plecat într-o noapte dar m-am întors dimineaţa
tu nu mai erai am rămas doar eu şi speranţa
o farfurie cu lapte cântărindu-mi singur prestanţa
nu-i vina mea că ştiu să scriu cu mâna stângă ce-i asta
o poezie pe care n-o veţi citi cu ochi buni şi basta
dacă n-am să mai scriu să ştiţi că s-a dus toată pasta
sau m-am înţepat în inimă cu un stilou străin calmaţi-vă n-o să scriu despre asta
număr până la trei mă-ntorc cu spatele-mi măsor banda
îmi zic de mâine va fi bine numai că şi ieri am zis asta
cine ştie de ce ţi-ai luat rucsacu' şi geaca
şi-ai plecat urgent pe planeta de lângă cu barca
hai gata nu plâng s-au aruncat toţi peste diguri
îmi pun dragostea-n cui mă-ncui în casa stau singur
nu vreau compasiune nici bucurie din plicuri
vreau să ştiţi c-atât timp cât am fost aici n-aţi fost singuri
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea