îngerul

a fost o dată ca niciodată o prințesă
și apoi a început să plouă
și toată lumea s-a udat
apoi caii au venit în zbor

a fost o dată ca niciodată o prințesă ce avea un cal
și apoi a început să plouă

a fost o dată ca niciodată o prințesă
apoi a început să plouă

unii oameni sunt atât de frumoși
încât asta le face numai rău

când cineva pe care îl iubești vrea să moară,
ce îți rămâne de făcut?

faci un film și spui: viața. trebuie să te legi de ea
cineva are nevoie de tine

once upon a time there was a princess
and then it started raining
and everyone got wet
then horses came flying in the air

once upon a time there was a princess who had a horse
and then it started raining

once upon a time there was a princess
then it started raining

some people are so beautiful
it makes them sick

when somebody you love wants to die
what do you do?

i make a movie and say: life. you must hang on to it
there's someone who needs you

partaj b

dacă oraşul ăsta nu ar fi atât de departe ţi-aş mai cere o şansă
nu aş şti ce să fac cu ea sau cu tine
cu mine cu mâinile mele cu cerul de deasupra
aş trece pe lângă tine fără să te văd deşi bătăile mi s-ar opri în piept
acum îţi scriu cuvinte pe care nu le mai înţeleg nici eu
sperând să mă ierţi să mă pui înapoi în culcuşul tău
pe care într-o după-masa l-am îmbuibat cu portocale

nu uit niciun miros nicio stradă
îţi rog îngerul să se-ndure de mine
îndură-te, îi spun, încă o şansă şi-ai să fii cel puţin la fel de mare în ochii mei
poeziile se scriu c-o mâna stângă vecinii mă scuipă mă vorbesc pe la colțuri
se întreabă dacă te vei mai întoarce vreodată

nu se va întoarce, fiţi serioşi, oameni buni
terminaţi cu prostiile

rec

azi mi-am vizitat îngerul
avea capul scufundat într-o călimară uriaşă
mâinile înşirate pe lângă corp

inima-mi bătea ca după cel mai mare război
aş fi vrut ca toţi copiii să se întoarcă acasă
râzând

nu te cunosc atât de bine încât să-ţi pot scrie o poezie întreagă
suntem mult prea cuminţi şi e bine aşa
după o operaţie ca asta orice val mai mare de jumătate de metru te poate arunca cât colo

o să trăieşti
o să-ţi construieşti într-o zi o barcă nu prea mare nu prea puternică
atât cât să te ducă mai departe

Ora exactă

a fost ora patru
prin oraş mişună tot felul de oameni
cu mânecile, cu gândurile suflecate
nu spun nimănui nimic
mă ghemuiesc
metamorfoza e departe de mine
fiecare cu jungla lui

o dau dracu de facultate
strigă Dima într-o limbă numai a lui
lasă, să ştie toată lumea/de ce
să nu ştie
de ce, mamă,
de ce
ce dacă ne aud vecinii
ce dacă

tocuri până la cer, poate
unul dintre noi îşi va înfuria la un moment dat
îngerul