nici tu nici eu
nu mai fusesem niciodată acolo
deşi ne plimbam zi de zi
de la o graniţă la alta fără
să ne pese că ne-ar putea împuşca cineva
râdeai
râdeam şi eu
ne îmbiam unul pe altul
uneori scăpai din strânsoare şi nu te mai vedeam până a doua zi
râdeai
râdeam şi eu
ne îmbiam unul pe celălalt
uneori scăpai din strânsoare şi nu te mai vedeam până în ziua care urma
odată ai uitat să te mai întorci
aş fi vrut să vii râzând
şi şovăind de pe piciorul stâng pe piciorul drept să mă întrebi
unde rămăsesem
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
asa-i dragostea...nu se mai intoarce:)...cred ca si-ar pierde farmecul altfel:))
RăspundețiȘtergere