te port cu mine aşa cum elefantul
îşi poartă trompa
tumoare indispensabilă
atârnând greu peste câmpurile cu flori
piesa de muzeu
duceţi ceva nebunului la G6
descoperind valiza întredeschisă
aşa început totul
piciorul greu călcând peste amintirile mele
mergând mai departe
nemaigăsind probabil
nimic
duminică, 29 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu