pijamale dungate maro
sanatoriul perfect
curtea asta plină cu îngeri
coma dând un concert chiar sub ochii noştri
intri, întors din plimbările tale
ştii că aici ţi-e locul
pe o banca apărută tocmai atunci
undeva în locul cuştii în care cândva locuiau câinii
asta nu e o metaforă
banca era acolo
dar nu era albastră
semăna cu pijamalele tale
cu iubirile cum stai?
cu ce?
fiecare are pe câte cineva
tutun?
nu sunt vicios, să ştii
asta e bine?
nu ştiu. dumnezeu e vicios?
pentru prima oară nu-mi mai ascund genunchii
nu ne privim
parteneri de creaţie
dacă într-o zi ţi-aş spune că eu am făcut lumea asta
cu toate culorile ei
cu muzica
ghimpele mereu la datorie - câine credincios aşteptând
ar putea fi asta o capcană?
puţin probabil
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu