vorbim zi de zi despre poemul
care nu se deschide
detest cafeaua dar o beau împreună cu tine
înghiţind nod cu nod
durere cu durere
în văzul soarelui
al păsărilor uitate în grădină
al motanului prizonier
vorbim zi de zi
copacii au devenit ai noştri
ploile - ale noastre
nu ne vizitează aproape-nimeni
ne iubim între noi
ne trezim luăm micul dejun
eu îţi citesc ceva
tu asculţi căutându-ţi locul pe taburet
zi de zi
te minunezi că o femeie adevărată
căreia îi place orice mă bucură şi pe mine
căreia îi pasă nu numai din principiu
un răvaş pe care ar putea scrie orice
un mare secret o formulă căutată de secole
o cerere în căsătorie
o poezie mai frumoasă ca asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu