ne oprim pe fiecare stradă câte puţin
ne privesc teii ca pe nişte copii ce n-ar ştii nicicum să-ţi spună
câţi ani au petrecut aici, pe pământ
ne despărţim pentru o vreme
mă îmbolnăvesc
plâng
lacrimile sunt toate ale mele
plâng cu dăruire
ca un actor conştiincios ce se spala pe mâini şi înainte
şi după reprezentaţie
îţi aduci aminte că exist şi apari exact
când încercau să mă învie cu un aparat
probabil electric
trezeşte-te lazăr, trezeşte-te
ai venit
te-ai aşezat încet
şi mi-ai spus trezeşte-te
cristi
trezeşte-te
despărţirile noastre seamănă cu un vas de croazieră
eşuat cine ştie unde
să ne salveze cineva
suntem aici
sau mai bine rămâneţi voi acolo
le-am spus
mâine facem 10 ani de când suntem cel-mai-aproape
de insulă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu