să ştii că-n casa aia unde nu mai stă nimeni,
a stat odată cineva.
cine spune că n-a stat nimeni acolo,
cine spune că toate cuvintele sunt minciuni legate unele de altele,
acela ar trebui legat
lăsat pe-ntuneric
să se gandească la fapta lui.
pentru că în inima lui stă mereu câte cineva.
ăsta nu-i un păcat.
fiecare crede ce vrea ce poate
să creadă.
dar cineva a stat în casa aceea.
duminică, 29 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu