cola & poeții

mizerabil ca sabia lu' goliat da' goliat n-avea sabie avea saci cu ciocolată luați din piața cu grenade 
plin grămadă de povețe ca o casă cu negrese scoate lesa pune lesa mă întorc io după-masă 
singur ca iisus la cina cea de taină scoate ghioceii-acuma și ne ridicăm la cer
vers rânced analfabet da' cu suflet de poet din arabia saudită așa se rugau atunci
scoate-ne tu doamne-acuma ceasul ticăie și totul se-negrește dintr-o dată
pune totul laolaltă poate primăvara iarna iarba pizmă piramide poți îngenunchia oricând
poate lumea-i valul malul vino să mă iei promit să scriu doar cu mâna stângă 
am crescut în rezervație stâncă pace ce-are a face ochii ei cu ochii mei pielea ei cu pielea mea
ne-am întors din nesfârșitul visul realității-ntoarse morți pe perne iritați de ideea că la capăt nu e nimeni mami ăsta-i 
singuru-adevăr valabil d-aia eva-a luat din măr d-aia totul pare gol 
ca o seară-n care-n hol nu îți mai dai jos bretaua portocale mari și coapte și ocaua care cade 
schisma de pe urmă și tot acvariul cu dorințe trec pe rând în neființă ca agenda ta albastră
prinde-mi suflul și arată-i tot ce n-are cum să vadă cu-ochii mici în ambuscadă ambulanța plină ochi
cu ce mai rămâne când m-aplec io peste lume ea se sperie și clipește ochi de pește să nu uiți
cine are ochi să vadă linguri pe raftul de sus

rama

totul lăsat la-ntâmplare ca o după-masă proastă 
timpul ticăie și capul se apleacă peste prut
ochiul meu și mâna fetei ca o după-masă proastă vor s-o ia de la-nceput
totul ca o ciocârlie somn sinapse amandine 
cinesunt nu știu să spun
au închis tutungeria sfinxul casa de nebuni 
până unde ne începem circul cere două zile
peste rochia albastră peste așteptareavine
știu nu par dar pierd în file
tot ce alții-ar știi să ia
șiiisusnumămaiține
minte că-i doar voia mea

Şerbane, mai încet, Şerbane

totul începe de undeva
se termină sau
nu se termină
nu e problema stelelor de săptămâna trecută

acum or niciodată
bătrânii te pândesc din casa lor
prost luminată, prost mobilată
şi aşa mai departe

cineva se uită la tine chiar acum
carne din carnea mea
sânge din sângele femeilor ce se perindă prin oraş
ai grijă la marginile cercului.

mori la comandă
ca un câine
ca o pisică
ca un fluture cu cele şase aripi la purtător

fă pe mortu, şerbane
fă pe mortu.
cheia e-n lădiţa aia pe care n-ai deschis-o niciodată
femeile au dinţi puternici

fă pe mortu, şerbane
fă pe mortu.
cheia e-n mintea ei
femeile au buze puternice

un şarpe poate sta nemişcat luni întregi
la fel ca toate femeile
înţelegi ce spun?
la fel ca toate femeile

fă pe mortu, şerbane
sau o să murim cu toţii mai repede decât
ne-a fost scris
căci cineva trebuie să le fi scris şi pe-astea
înainte de.

înainte cu
un pas
şi păcălim
Dunărea
păcălim
durerea
de măsea
de masa asta cui ar trebui să mulţumim

ne mulţumim şi cu firimituri
dar păsări n-am fost niciodat'
eu unu' n-am fost pasăre
nu ştiu tu.
nu ştiu dacă femeile sunt de-acord cu asta.

de ce poeziile mele-s atât de lungi
ştii cum se zice
nu te-ntinzi mai mult decât ţi-e plapuma
dar plapuma mea e de satin
dar palma mea e roasă de carii

vorba profului
vorba profetului
Iisus nu sună niciodată de două ori

fă pe mortu, şerbane
pădurea asta e plină de minuni
pădurea asta
e plină
de minuni.

Versetul patruzeci şi unu

muncitori, zugrăvi, electricieni şi îngeri


confund magia cu adevărul
adevărul cu alte concepte ce nu-mi încap în raniţă
eu pot să-mi părăsesc ţara
ţara nu poate să mă părăsească
pe mine

ca atunci când te ridici gata-gata să pleci
gata-gata să laşi totul aşa
şi cineva te trage de mânecă şi-ţi spune
pe un ton cât se poate de grav
STAI JOS.

atunci nu mai ai nimic de dovedit
un ultim glonţ folosit "aşa cum se cuvine"
tâmplele primăvara
încerci să te lipseşti de ce-ai mai drag
la piept nu strângi pe nimeni/ dar

din darul cui am făcut raiul ăsta?
din răul cui am scăpat sare peste rănile îngerilor?
unu minus unu
troc cu suflete
troacă plină de poezii scrise femeilor din vieţile noastre

iartă-mă
iarna asta ne va găsi împreună
sau n-am să mai scriu niciodată
sau n-am să mai cer nimănui să mă iubească
sare peste rănile îngerilor

se întârzie cu lucrările
ne va fi frig
să ne mutăm
amuţim
câinele care strigă Ajutor
ai face bine să-l primeşti
Iisus e şi el pe undeva
aşteptând ca tu să faci ceea ce şarpele ţi-a spus
că trebuie

trenurile nu întârzie niciodat'
aleargă ca şi cum Dumnezeu ar vrea să ne arate o ultima dovadă
de iubire
din păcate
neîmpărtăşită
clădită
din păcate