totul lăsat la-ntâmplare ca o după-masă proastă
timpul ticăie și capul se apleacă peste prut
ochiul meu și mâna fetei ca o după-masă proastă vor s-o ia de la-nceput
totul ca o ciocârlie somn sinapse amandine
cinesunt nu știu să spun
au închis tutungeria sfinxul casa de nebuni
până unde ne începem circul cere două zile
peste rochia albastră peste așteptareavine
știu nu par dar pierd în file
tot ce alții-ar știi să ia
șiiisusnumămaiține
minte că-i doar voia mea
Se afișează postările cu eticheta amandine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amandine. Afișați toate postările
joi, 24 iulie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
#
pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vân...