cola & poeții

mizerabil ca sabia lu' goliat da' goliat n-avea sabie avea saci cu ciocolată luați din piața cu grenade 
plin grămadă de povețe ca o casă cu negrese scoate lesa pune lesa mă întorc io după-masă 
singur ca iisus la cina cea de taină scoate ghioceii-acuma și ne ridicăm la cer
vers rânced analfabet da' cu suflet de poet din arabia saudită așa se rugau atunci
scoate-ne tu doamne-acuma ceasul ticăie și totul se-negrește dintr-o dată
pune totul laolaltă poate primăvara iarna iarba pizmă piramide poți îngenunchia oricând
poate lumea-i valul malul vino să mă iei promit să scriu doar cu mâna stângă 
am crescut în rezervație stâncă pace ce-are a face ochii ei cu ochii mei pielea ei cu pielea mea
ne-am întors din nesfârșitul visul realității-ntoarse morți pe perne iritați de ideea că la capăt nu e nimeni mami ăsta-i 
singuru-adevăr valabil d-aia eva-a luat din măr d-aia totul pare gol 
ca o seară-n care-n hol nu îți mai dai jos bretaua portocale mari și coapte și ocaua care cade 
schisma de pe urmă și tot acvariul cu dorințe trec pe rând în neființă ca agenda ta albastră
prinde-mi suflul și arată-i tot ce n-are cum să vadă cu-ochii mici în ambuscadă ambulanța plină ochi
cu ce mai rămâne când m-aplec io peste lume ea se sperie și clipește ochi de pește să nu uiți
cine are ochi să vadă linguri pe raftul de sus

de pe copertă

o femeie deosebit de tânără
mult prea tânără pentru o inimă de vârsta a treia
se plimba în voie prin burţile noastre
râzând şi spunând bancuri
ca şi cum lumea

24 de ani
atunci când boabele de grâu cresc singure
aşteptând bătaia exactă
mărșăluia
fără să simt nimic

acum când scriu ochii mi se închid căutându-se
spunându-şi
nu am rămas singuri
trebuie doar să aprindem o lumânare
ca şi cum lumea noastră s-ar afla
dincolo de uşa asta

pe care o putem pipăi
de la care putem cere o grămadă de lucruri

declaraţia de interdependență

nu-mi studiez poeziile
că nu-s cutele cămăşii să le bagi în pantaloni să nu le vadă nimeni
la robinetul ăsta curge coca cola cu aromă de moş crăciun
chem un uragan şi te zboară cu tot cu
carmen nume de
nu-mi vine să cred cât de aproape e cerul
cerbule carpatin: pădurea nu e numai a ta
athanor anamaria suc de portocale
porunca pe care s-o citeşti aşa cum ţi se pare ţie (că sună)
ţine-mă în mâini leagănă-mă
avionul ăsta se va prăbuşi pe o plajă plină de oameni
pe o plajă de mărimea unui om
aşa a-nceput povestea asta încheiată la coadă cu un nod din lumea a treia