de pe copertă

o femeie deosebit de tânără
mult prea tânără pentru o inimă de vârsta a treia
se plimba în voie prin burţile noastre
râzând şi spunând bancuri
ca şi cum lumea

24 de ani
atunci când boabele de grâu cresc singure
aşteptând bătaia exactă
mărșăluia
fără să simt nimic

acum când scriu ochii mi se închid căutându-se
spunându-şi
nu am rămas singuri
trebuie doar să aprindem o lumânare
ca şi cum lumea noastră s-ar afla
dincolo de uşa asta

pe care o putem pipăi
de la care putem cere o grămadă de lucruri

PIRAMIDA A PATRA

ai vrea să
ai vrea să
ai vrea să
ca şi cum ar fi ultimul lucru pe care-l faci
ca şi cum ar fi primul lucru pe care-l plângi
cu palmele lipite una de cealaltă
să treacă cine-o vrea
dincolo

îţi legi şireturile
filosofia lui ca şi cum
minunile înfăptuite la fiecare pas
îţi umpli pieptul de cireşe şi fugi
pierzi mai mult de jumătate
cineva te strigă pe nume
te temi
repeţi obiceiul de câteva ori
în speranţa că la un moment dat (te) va uita

nu mai unesc cuvintele
rămân doar mâinile
una în slujba celeilalte
în pustiu
asta nu tentează pe nimeni
uiţi de tine
uiţi până şi persoanele pe care ai voie
să le iubeşti
de la până la
din data de până-n data de