luni, 11 iulie 2011

Şerbane, mai încet, Şerbane

totul începe de undeva
se termină sau
nu se termină
nu e problema stelelor de săptămâna trecută

acum or niciodată
bătrânii te pândesc din casa lor
prost luminată, prost mobilată
şi aşa mai departe

cineva se uită la tine chiar acum
carne din carnea mea
sânge din sângele femeilor ce se perindă prin oraş
ai grijă la marginile cercului.

mori la comandă
ca un câine
ca o pisică
ca un fluture cu cele şase aripi la purtător

fă pe mortu, şerbane
fă pe mortu.
cheia e-n lădiţa aia pe care n-ai deschis-o niciodată
femeile au dinţi puternici

fă pe mortu, şerbane
fă pe mortu.
cheia e-n mintea ei
femeile au buze puternice

un şarpe poate sta nemişcat luni întregi
la fel ca toate femeile
înţelegi ce spun?
la fel ca toate femeile

fă pe mortu, şerbane
sau o să murim cu toţii mai repede decât
ne-a fost scris
căci cineva trebuie să le fi scris şi pe-astea
înainte de.

înainte cu
un pas
şi păcălim
Dunărea
păcălim
durerea
de măsea
de masa asta cui ar trebui să mulţumim

ne mulţumim şi cu firimituri
dar păsări n-am fost niciodat'
eu unu' n-am fost pasăre
nu ştiu tu.
nu ştiu dacă femeile sunt de-acord cu asta.

de ce poeziile mele-s atât de lungi
ştii cum se zice
nu te-ntinzi mai mult decât ţi-e plapuma
dar plapuma mea e de satin
dar palma mea e roasă de carii

vorba profului
vorba profetului
Iisus nu sună niciodată de două ori

fă pe mortu, şerbane
pădurea asta e plină de minuni
pădurea asta
e plină
de minuni.

Un comentariu:

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...