(5-77-55-7)
e nevoie de timp
de la primele rânduri la grădina-noastră-comună
de la consoane la vocale pe care le ţin cu grijă într-un săculeţ alb
de la ştiu-că-n-ai-să-te-superi
la umerii luminoşi
e nevoie de timp
e nevoie de braţe tari
ochii mereu deschişi
camerele goale ale oraşului pe când noi tremuram de frig
camerele goale ale oraşului
ferestrele deschise dinadins
camerele goale ale oraşului
e nevoie de timp
iubeşte-mă pentru ceea ce nu sunt
prăpastia nu există
şi totul e bine
vântul
păsările ce nu vor
să se mai apropie
îţi iubesc cu desăvârşire mâinile
şi ochii
şi nu vreau să fi greşit niciodată în poeziile
pe care mi-aş fi dorit
să ţi le scriu
e nevoie de noi
sunaţi-ne sau
căutaţi-ne după ora şaptesprezece
cu excepţia zilelor cu ploi
ne veţi găsi mereu/ aşteptând
e nevoie de nori
de pături prin-care-să-nu-se-vadă-cum-trebuie
timpul oprit şi nu
fructul oprit
malul de pe care putem zări fructele cele bune
primejdia
acum-suntem-în-siguranţă
luni, 4 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu