(5-77-55-7)
e nevoie de timp
de la primele rânduri la grădina-noastră-comună
de la consoane la vocale pe care le ţin cu grijă într-un săculeţ alb
de la ştiu-că-n-ai-să-te-superi
la umerii luminoşi
e nevoie de timp
e nevoie de braţe tari
ochii mereu deschişi
camerele goale ale oraşului pe când noi tremuram de frig
camerele goale ale oraşului
ferestrele deschise dinadins
camerele goale ale oraşului
e nevoie de timp
iubeşte-mă pentru ceea ce nu sunt
prăpastia nu există
şi totul e bine
vântul
păsările ce nu vor
să se mai apropie
îţi iubesc cu desăvârşire mâinile
şi ochii
şi nu vreau să fi greşit niciodată în poeziile
pe care mi-aş fi dorit
să ţi le scriu
e nevoie de noi
sunaţi-ne sau
căutaţi-ne după ora şaptesprezece
cu excepţia zilelor cu ploi
ne veţi găsi mereu/ aşteptând
e nevoie de nori
de pături prin-care-să-nu-se-vadă-cum-trebuie
timpul oprit şi nu
fructul oprit
malul de pe care putem zări fructele cele bune
primejdia
acum-suntem-în-siguranţă
luni, 4 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu